Haosul ne urmărește și în moarte
Moartea este ultima ta mutare. Asta dacă nu cumva ai murit în condiții suspecte și cineva se gîndește c-ar putea afla noi lucruri despre moartea ta, scoțîndu-te din pămînt. Moartea este într-un fel cel mai drăguț agent imobiliar pe care l-ai întîlnit în viață, ca să zic așa. Te ridică din casa în care îți trăiai viața bine mersi și te mută în 1 pe 2, la 3 metri sub pămînt fără să-ți perceapă niciun comision. Nici pentru relocația în sine nu-ți cere nimic însă e drept că nici tu nu prea mai ai chef să cari multe lucruri după tine. Un bănuț pentru Hades este tot ce-ți trebuie.
Ai trăit toată viața în centrul orașului, în mijlocul agitației. Dacă ai trăit în Romania, și mai bine zis în București, poți spune că ai trăit în haos.
Acum ai murit și poți spune că ai scăpat. Te așteaptă și meriți un loc liniștit și cu verdeață.
Bineînțeles asta dacă nu ai murit în București. Ca mort în București nu prea ai motive de bucurie că ai scăpat de haosul cotidian. Pînă să dai colțul, dădeai mîna cu vecinul pe fereastră. Acum, dacă vor să-i aprindă o lumînare vecinului trebuie să se suie pe tine.
Ai văzut cum încet încet tot ce era verde în jurul tău dispărea, ca să facă loc proiectelor imobiliare. Administrația cimitirelor, ca să mai scoată o șpagă au mai autorizat o groapă și încă o groapă, pînă cînd și de aici a dispărut complet spațiul verde. O vizită a familiei la locul tău de veci nu este un prilej de reculegere ci de stres.
Ai trăit înconjurat de gunoaie (și la propriu și la figurat) și acum te năpădesc buruienile.
Ai avut parte în viață de drumuri cu gropi. Acum nu știi unde se termină aleea și unde începe groapa.
Peste tot pe unde mergeai te însoțeau cerșetorii. Te uitai la ei de sus în jos. Nimic nu s-a schimbat cu amendamentul că de data asta se uită ei de sus în jos la tine. De scăpat de ei însă n-ai scăpat.
Există și o parte bună a lucrurilor. În viață, indiferent ce făceai trebuia să dai o șpagă. Acum, ca să-ți facă familia pomana, dau alții șpagă la popi pentru tine. Detaliile pecuniare nu te mai preocupă…
Avem și noi la Săpânța un cimitir vesel, nu pentru că este mai bine sistematizat ci pentru că în el morții sunt luați la mișto. Nu cred însă că acest cimitir poate compensa pentru tristețea din toate celelalte cimitire românești.
Aud mereu oameni susținînd că este mai bine să trăiești, de exemplu în Statele Unite. No kidding. Eu zic că și mort este mai bine în Statele Unite…
Noi trăim în haos și murim în haos…
Themocracy
“Noi trăim în haos și murim în haos…”
as adauga doar ca il si acceptam…si il consideram normal
Corecte cele spuse in articol…greu de comentat ceva..ups, tocmai am facut-o!
Cred ca moartea este “incunununarea” unei vieti. Cum traiesti asa sfarsesti.
S’apoi ca mort cred ca ” vezi ” altfel lucrurile.
Eu, un bou zis si c, cel mai mare mancator de cacat, m-am intors sa comentez ceva aici. Imi raspunzi te rog?
@ c: bai jigodie imputita, vad ca in continuare citesti tot ce public…bai avortonule, nu intelegi ca nu ma intereseaza parerea ta?…in timp ce pe tine te fute insa grija mea, eu tocmai ce am terminat de schiat in St. Moritz…am avut parte de o zi cu soare, extraordinara…in cateva ore ma duc la Kitchen Party, organizata cu ocazia celui de al 17-lea Festival Gourmet…bai laba trista…intelegei cat de mica este lumea ta si a tuturor jigodiilor ca tine? vezi ca mi-au scapat niste firmituri pe jos…mananca-le repede…
Din pacate, Moartea este singurul “agent imobiliar” a carui oferta e de nerefuzat…
Sa nu ne intristam totusi, gandindu-ne la acest subiect. Caci, asa cum spunea Epicur, “Moartea este ceva de care nouă nu trebuie să ne fie frică pentru că, în timp ce noi suntem, moartea nu este, iar când moartea este, noi nu suntem.”
Si-acum, sa legam subiectul de unul pe care l-ati constatat cu totii zilele astea, dupa ce a inceput sa se dezghete putin: multele gropi “neapsteptate” rasarite in asfalt. Niciodata ca anul asta n-am vazut mai multe! O epigrama de “sezon”, care merge la fix cu subiectul articolului:
Voi muri, precum se ştie!
Dar, ca fericit al sorţii,
Mulţumescu-ţi, primărie,
Că am groapa-n faţa porţii…
murim…si ne muta in apartament cu usa in tavan
nu imi e frica de moarte…toti murim,dar mai imortant este ce lasi in urma
o sa murim si viata ne ocupa tot timpu. si da, Cypress Hill e mai misto
Va mai asteptam cu articole. Ne lipsiti, sa stiti!
@ no edge: multumesc…pentru dumneavoastra – cronica de calatorie – st. moritz…